Nichita Stănescu - Cântec

  
Sufletul pietrei este greutatea ei
sufletul pietrei este lumina ei
greu sub sprânceană stă ochiul
greu în suflet doarme cuvântul
Nu ştiu spre unde cădem, noi nu ştim
nimic nu e jos, totul este sus
Însuşi fusese bătut în pălmi
cu piroane de fier înroşite de sânge
Bărbatul Isus
Să sfâşiem această cămaşă a secundei
şi să o împărţim între noi
O, voi soldaţi latini
voi animale ale undei
ce creşteţi iarbă verde din noroi
mă bate gândul lung cu palme albe
peste obrazul care nu-l mai am
Din dinţi numai atâta mai rânjeau
zăpezile fulgoase de mai an.