Nicolae Tzone - iată iată ce frumos străluceşte cuţitul de vînătoare de tauri

sîngele ca o cămaşă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă
în care dumnezeu stă înfăşurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbeşte
sîngele apă bună de băut pentru versurile care nu mor niciodată culcuş
pentru literele care dorm în răni ca păsările de munte în văzduh
ca bursucii dolofani în miez de pădure
m-am tăiat soră viaţă cu un cuţit de vînătoare de tauri perfect în două
jumătate de coloană vertebrală la stînga jumătate de coloană vertebrală
la dreapta jumătate de cap într-o parte jumătatea a doua în alta
şi durerea e-mpărţită între mine şi mine jumătate jumătate şi moartea din mine
tot aşa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta
se află de aceea într-o derută cumplită nu ştie în ce parte să plece
cu toată puterea astfel încît să nu mai rămînă nimic înapoi astfel încît
dispariţia să fie totală astfel încît viaţa să nu mai aibă nici un milimetru
de sprijin căci viaţa nu mai e viaţă doar atunci cînd nu mai are nici
o fărîmă nici un grăunte nici o celulă de moarte în ea
sîngele îmi curge din gîtul tăiat în două fluviul unic are acum două albii distincte
peştii roşii s-au împărţit în două se cheamă unii pe alţii din două mătci
paralele peştii părinţi s-au despărţit de peştii copii peştii bărbaţi
s-au despărţit de peştii femei iubiţii peşti s-au rătăcit de iubitele peşti
şi este în aer un zumzet fără sfîrşit ţipetele sînt ascunse însă
cu demnitate între solzii trişti şi disperaţi
şi ficatul este în două tăiat şi fierea cea amară şi-a împărţit amărăciunea leşioasă
în două cu un zid de aer cu un zid înalt prin care se vede cît de bine
cît de îndemînatic a fost tăietura făcută
o jumătate de limbă atîrnă într-o jumătate a gurii o altă jumătate atîrnă în cealaltă
jumătate a gurii şi fiecare jumătate a limbii şi fiecare jumătate a gurii
vede străvede în alt fel orizontul şi viaţa şi moartea şi întregul şi partea
şi poemul gîndit şi nescris cu o secundă înainte de măcelul meticulos
zadarnic încearcă să le păstreze laolaltă zadarnic încearcă să oprească
de la înstrăinare cuvintele silabele tăiate fără fisură în două
altfel cu totul altfel se organizează jumătatea de poem în jumătatea de gură
în jumătatea de limbă despărţită de matcă dar care e matca şi care
e partea înstrăinată care este poemul prim şi care este poemul secund
şi jumătatea din stînga a capului meu spune la revedere jumătăţii din dreapta
a capului meu fiecare dintre ele ştie că va avea altă biografie alt destin
că va dormi pe o altă pernă într-o altă cămaşă de iluzii şi sînge
întunericul are două guri are două ţeste sexul are două patrii două capitale în care
să se prăvălească precum cozile de balene în oceanul fosforescent
ora are minutul dublu şi ea este dublă şi timpul este plin de secunde secţionate
în două ca fructele ori bivolii în putrefacţie de viermii vii şi voraci
de altminteri este imposibil de ştiut dacă pasul este înainte sau înapoi
dacă înaintarea este în trecut sau în viitor
sigur este că stagnarea nu va fi niciodată posibilă că viaţa va muşca din moarte
fără oprire că moartea va muşca din viaţă mereu cu o înzecită forţă
doamne ce curios ce curios lucru că nu o poate învinge deplin şi definitiv
iată iată ce frumos străluceşte cuţitul de vînătoare de tauri
pe filele acestea de hîrtie încă albe încă pure încă nevinovate

nicolae tzone scrie un poem poate chiar poemul acesta

nicolae tzone căţărat pe propriul spate ca o liană vara pe ziduri umbroase
scrie un poem pe care vrea să-l bea pe care vrea să-l mănînce
pe care vrea să-l dizolve în intestinele sale transparente
sau deopotrivă în creierul nu mai puţin transparent
scrie poate chiar poemul acesta pe care tu întîmplător răbdător cititor îl citeşti
în lipsă de ocupaţie în lipsă de altceva mai bun de făcut
în lipsă de altceva mai intens de trăit
da ornicule care toci secundele ca gloanţele zidurile de cărămidă la tragerile
de după amiază în cazarma din nord-vestul oraşului da pajură
care uneşti vîrfurile de munţi din realitate cu vîrfurile de munţi
din văile creierului nostru cel de toate nopţile nicolae tzone scrie
căţărat pe umerii lui nicolae tzone la rîndul său căţărat pe umerii
lui nicolae tzone un poem despre căderea şi decăderea imperiului vieţii
şi al morţii în haos scrie încet şi meticulos scrie atent şi direct
fără metafore fără infectele înflorituri care mai mult ascund
decît mărturisesc
iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor
pe nicolae tzone cum se caţără furios cu bocancii de schi înfrunziţi
în picioare pe nasul lui nicolae tzone cum nicolae tzone de sub
nicolae tzone în picioare cu temeinicii abia lăudaţii bocanci
de schi se caţără la rîndul său pe nasul lui nicolae tzone căţărat deja
pe nasul lui nicolae tzone şi acesta din urmă scrie cu var pe cer
poemul acesta care chiar acum este citit şi memorat
de un cititor cumsecade de un cititor aproape plictisit
poemul pluteşte prin aer ca un avion cu motorul de pămînt şi cu elicea de iarbă
nici nu ştie ce este sau cine este sau cine va deveni nu ştie încotro
să ţîşnească dacă este bine sau nu să se retragă în sine însuşi
pînă la dispariţie ori dacă să se răstească deodată la bietul om
să-i muşte urechile sau poate mîinile să-i răsucească ori nu limba în gură
să-i dezlipească vreun vas de sînge din adîncul pieptului
şi să-l lase să curgă la vedere pe trup
nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele
pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii
lui nicolae tzone merge pe drumul de litere care se naşte concomitent
cu fiecare pas pe care-l face cu fiecare respiraţie pe care o trădează
merge şi nu se împiedică merge şi nu cade nu se prăvăleşte în praf sau fireşte
în frunze sau fireşte în cine ştie ce apă mai mult sau mai puţin
tumultuos curgătoare
merge uite chiar pe vîrfuri un şir întreg de nicolae tzone merge pe vîrfurile
picioarelor şi va fi de ajuns undeva înaintea lui doar o pietricică simplă
pentru ca primul nicolae tzone să cadă şi concomitent
şirul de nicolae tzone desenaţi pe înălţime să se risipească
în spaţiul orizontal complementar
multiplicarea pe verticală este poate ca un cuţit de oţel în inima plictiselii
este ca o sfidătoare coborîre în sus ca o disperată urcare în jos
susul şi josul înaltul şi valea fiind altceva decît noţiunile
din dex-ul cuviincios vizibil castrat
sus e cuibul jos e somnul între cuib şi somn sînt viaţa şi moartea
împletite împreună ca peste umeri părul infantei
într-o singură şi splendidă coadă blondă sau brună
sus e drumul cerului jos e cerul drumului oriunde ai pleca de fapt nu pleci
nicăieri de fapt tot în tine ajungi de fapt de tine nu scapi niciodată
sus sînt neuronii puternici vascularizaţi jos e sîngele care vorbeşte singur cu sine
poemul este unealta cea mai precisă prin care se face transferul
pe verticala imperfectă impură
sus e aripa care se roteşte în spirale aiuritoare jos e zborul care avansează
fără să se mişte fără să se clintească măcar
sus e nicolae tzone viu şi util morţii fără întoarcere jos e nicolae tzone mort
şi util vieţii fără întoarcere
multele picioare aşezate în scară şi multele capete împletite în trepte
merg şi gîndesc imprevizibil cîteodată toate deodată
cîteodată cîte unul sau trei cîte două sau şapte cîte patru sau opt
poemul este astfel singurul care este credibil el este confortabil situat totdeauna
şi la suprafaţă şi în adînc şi deasupra şi jos şi în părţi şi în centru
şi în miezul cercului şi în marginea cercului
poemul bea şi mănîncă viaţa pentru ca viaţa să poată încremeni
în cuvinte intraductibile
poemul bea şi mănîncă moartea pentru ca moartea să poată înfrunzi
în cuvinte intraductibile
şi nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii
lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone
este o entitate intraductibilă
unul căţărat peste altul unul mergînd deodată cu altul... unul şi totdeauna altul
nicolae tzone îşi înghite moleculă cu moleculă mormîntul
pînă cînd acesta devine pe deplin invizibil
poemul nu cade poemul nu moare poemul un miliard la sută viaţă
un miliard la sută moarte nu uită niciodată ochii deschişi
nicolae tzone nu coboară nu se înalţă nicolae tzone asemeni poemului
un miliard la sută moarte un miliard la sută viaţă
nu uită însă niciodată ochii închişi