pe ape mergem amîndoi ţinîndu-ne de mînă pe apele pămîntului
fără de sfîrşit şi ne lovim cu fruntea tot de ape ale cerului însă
şi ele de asemenea fără de sfîrşit
nu vorbim limbile noastre de ceasuri bune ne-au părăsit gurile
şi merg la un pas înaintea noastră la jumătatea distanţei
dintre apele de jos şi apele de sus
nu ne privim ochii noştri au pornit de mult înaintea noastră
ochiul stîng privind spre apele de jos ochiul drept privind
spre apele de sus
mergem pe ape amândoi şi din cînd în cînd rîdem şi ne sărutăm
şi apele pămîntului merg mai departe cu noi ca şi apele cerului
cărora le este foarte drag să meargă mai departe
oricît de departe e departe împreună cu noi
ţie ţi s-a descheiat bluza de in în dreptul sînilor mie mi s-a rupt
cămaşa în dreptul omoplaţilor dar nu-i nimic şi chiar dacă
dintr-o dată ne este foarte frig noi mergem aproape alergînd
mai departe oricît de departe e departele
pe ape mergem amîndoi ţinîndu-ne de mînă pe apele pămîntului
fără de sfîrşit şi ne lovim cu fruntea tot de ape ale cerului însă
şi ele de asemenea fără de sfîrşit
*
seara se pune singură pe felia de pîine pe care la gură o duc
şi muşc din ea ca şi cînd aş muşca din chiar carnea mea
cu noapte acoperită sau din carnea femeii mele
cu miere acoperită
îmi număr culorile de pe degete îmi număr cuvintele
pe care le-am rostit altădată
o doamne cît de mult am petrecut de unul singur sugînd
cu nesaţ şi din ţîţa roşie a poeziei şi din ţîţa neagră a poeziei
am fost mereu la un pas de moarte şi nu o dată m-am legat
cu moartea mea peste viaţa mea cum se leagă o monedă
de metal într-o batistă curată şi albă
nu mie mi-a fost totuşi şi iarăşi totuşi frică de de frică
ci fricii mereu şi mereu frică de mine i-a fost
pe asinul blând m-am suit doar atunci cînd am mers
dinspre deal înspre vale cînd dinspre vale spre deal
am pornit am luat blîndul asin în spinare
şi l-am dus pînă sus
sus e un loc bun de pus masa şi de aşternut patul şi de dormit
somn lung şi de numărat visele în care poemul
doar pentru cîteva clipe se lasă cu sîngele la vedere
sus brazii merg în vîrful rădăcinilor tot aşa cum merg tinerii
de optsprezece ani în vîrful picioarelor spre iubitele lor
mai fragile chiar decît şi aerul
sus lumina îşi piaptănă razele direct cu degetele lui dumnezeu
şi iisus numai aici strălucirea ei este cu adevărat unică
sus iubita mea îmi spală cămaşa şi tot aici îşi spală şi cămaşa ei
şi tot aici îşi spală şi îşi pune la uscat rochia de mireasă
sus timpul stă îndelung şi îşi descîlceşte secundele şi le aşază
unele lîngă altele în ordine crescătoare precum filele într-o carte
sus coroana de împărat rîde de împărat şi împăratul are puterea
de a rîde cu poftă de sine
sus eu scriu despre mine şi despre iubita mea pînă cînd uit
cu totul de mine şi de iubita mea
sus vine la mine şi cleopatra şi mă pune să-i povestesc
ce s-a întîmplat în egipt după ce ea s-a lăsat muşcată
de vipera regină
seara se pune singură pe felia de pîine pe care la gură o duc
şi muşc din ea ca şi cînd aş muşca din chiar carnea mea
cu noapte acoperită sau din carnea femeii mele
cu miere acoperită
*
pe flăcări mergem amîndoi ţinîndu-ne de mînă pe flăcările
pămîntului fără de sfîrşit şi ne lovim cu fruntea tot de flăcări
ale cerului însă şi ele de asemenea fără de sfîrşit
nu vorbim limbile noastre de ceasuri bune ne-au părăsit gurile
şi merg la un pas înaintea noastră la jumătatea distanţei
dintre flăcările de jos şi flăcările de sus
24 noiembrie 2010, 18h40
[unde ai pus hai spune-mi unde ai pus soarele de pe cer…]
unde ai pus hai spune-mi unde ai pus soarele de pe cer
că nu mai văd nici măcar la un pas înainte
unde ai dus umbra care mă însoţea ca o soră indiferent de anotimp
indiferent de lună a anului indiferent de zi sau de oră
unde mi-ai ascuns sîngele care pînă acum o secundă sau două
încă îmi curgea tumultuos prin trup
am orbit este limpede mi-am pierdut definitiv umbra
este foarte limpede şi fireşte că chiar am murit nu încape
nici o îndoială că am murit asta chiar că este cel mai limpede
dar tot vreau soarele meu tot vreau soarele mortului
pe cerul mortului şi mai vreau şi umbra mea
devenită umbra rece a mortului
nu am fumat cît timp am fost viu dar acum mi-e dor să fumez
o ţigară moartă aprinsă cu un foc mort şi din care
iese în aer fum mort
fotografiaţi-mă vă rog voi care încă mai sînteţi vii
pe buzele mele moarte cu ţigara celebră a mortului
din care iese atît de mult fum mort încît pare că a sosit
noaptea cea mare în miezul fierbinte al zilei
unde ai pus hai spune-mi unde ai pus soarele de pe cer
că nu mai văd nici măcar la un pas înainte
*
am văzut o bufniţă care scria poezii cu ochii pe noapte
chiar scria nu era o iluzie optică
am văzut un mînz care citea poeziile scrise de mine chiar aici
în pămînt dedesubt unde noaptea ţine de obicei
un miliard şi unu de ani
am văzut o privighetoare cum îşi înfăşura cîntecul cu noapte
peste gură şi peste pleoape
am văzut un elefant dansînd cu patimă cu o furnică chiar
pe dunga de la orizont furnica era în zi elefantul era
în plin miez de noapte
am văzut pe urmă o girafă care mă privea dinspre zi înspre noapte
de la o înăţime cu adevărat impresionantă
am văzut şi un tigru mort care rîdea cu lacrimi chiar la miezul
nopţii de sîmbătă spre duminică
am văzut un peşte cum mergea pe stradă şi rîdea şi el
şi rîsul lui în urma lui se transforma în noapte
*
bem bere roşie din halbe mari de catifea roşie eu şi iubita mea
bem pînă ne uităm numele şi poemele
halbele de catifea roşie chiar sunt de catifea roşie şi berea roşie
este chiar bere roşie şi nu altceva
muşc cu sete din cioburile de catifea roşie şi din catifeaua roşie
curge bere roşie ca dintr-o cişmea roşie numai şi numai apă roşie
bem bere roşie din halbe mari de catifea roşie eu şi iubita mea
bem pînă ne uităm numele şi poemele
*
a doua zi mi-am pus capul pe treptele casei ca pe o minge
şi treptele se gudurau pe lîngă el de bucurie
nici nu cred că au mai existat vreodată în românia trepte de casă
atît bine dispuse
*
chiar aşa şi este chiar aşa şi întocmai aşa la milimetru aşa
dacă pot astfel ca să mă povestesc pe mine mie pe de-a-ntregul
aici în podul de pe strada aurel vlaicu şaizeci mai nou vorbesc
cu pantofii mei negri şi cu fularul meu fumuriu
chiar şi cu şosetele vorbesc uneori şi cu pantalonii de blugi
schimb vorbe de duh şi cu pălăria cu boruri uriaşe
mă duelez în cuvinte care de care mai plastice
mai expresive
la ce bun bănuţul de aur în inima portofelului dacă se-ntunecă
totul atît de puternic şi întunericul pur şi simplu mută
în alt oraş toate hotelurile pline cu fete frumoase
şi bărbaţi suprapotenţi
la ce bun să umblu pe magheru cu rotula genunchiului lui iisus
în palmele mele dacă rotula genunchiului lui iisus
este făcută zob ca şi rotula mea de altfel
peştele care rîdea în urmă cu o zi a dat-o pe plîns este un peşte
de uscat nu a văzut oceanul fluviul sau pîrîul niciodată
chiar aşa şi este chiar aşa şi întocmai aşa la milimetru aşa
dacă pot astfel ca să mă povestesc pe mine mie pe de-a-ntregul
29 noiembrie 2010, 02h14
