Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Benjamin Fundoianu - Natură moartă


o sticlă de porto și un banjo
trupeșe gutui din Van Gogh pe o masă
inima în topire lămpile -
ăst han troienit pe-o vâlcea din Tyrol -
unde sunt palmierii și nisipurile
prospectele de călătorii
a fost de ajuns ca un tren s-o ia razna de șine
am făcut 8 km noaptea pe jos
viforul era un matelot în ștreanguri
tovarășii mei din tren erau iugoslavi
niște studenți
vorbeau de ciorba lor de sfeclă
vorbele noastre erau păsări moarte de ger

o sticlă și un banjo pe perete -
fiică a hangiului accent austriac
arbust din Adlersberg fruct de zăpadă
cutezanță de a te pârgui printre catastrofe
țâșnire a gleznelor
ghicesc acolo pielea ta tulbure ca o privire
inima mea sau pendula
drăguțul tău ce ți l-aș lua-n cuțit
n-am omorât niciodată pe nimeni
alcoolul mi se urcă la cap sau gleznele tale

nimeni nu e scutit de accident
noapte fără cămașă pe ea pe acoperișul zgâlțâit
păsări din mările australe
poate nițel prea albe
ești atât de singur încât ți-ai uitat rolul
despre ce voiai oare să vorbești pământul se clatină
iată că el deja îți strigă-n trup -
o sticlă și-un banjo
și-această voce a nimănui
acolo-i trecutul meu cu care nu mai am ce să fac
sângele lui ciuruiește zăpada -

e-un înecat ce nu mai vrea să-l scoți la mal
privire de sus, în care păsările se rotesc
de și-ar pierde acolo capul -
liniște s-o tai cu diamantul
timpul parcă dă cu banul în gol
pe stâncile devenirii stau ciute suspendate
nu se trăiește-aici decât din vânătoare
nu se moare de întâmplare
de pahar sau neprihănire de poveri sau măciucă
toate drumurile sunt megafoane
fiece piatră un sertar ce deschide-un abis
nu vrei să vii cu mine în Montmartre
e tot un tyrol pentru turiști englezi
vino vom deschide un bar american
în care vom asculta cântecul de cocteiluri
încăierările se vor lăsa cu morți
gusta-vei din scârba numită plăcere
ne-om bate pentru frumusețea-ți perfidă și castă
surâsul tău o să presare morți
fiică de hangiu accent austriac
care păstrezi pe chip un nu știu ce din alpi
și până și-n obraji
această fericire ce emană
dintr-o butelcă și dintr-un banjo.


din unu, II, nr.9, ian. 1929
(traducere de Ștefania Mincu, din ant. Avangarda literară românească, ediția a 3-a, 2006, Pontica)