Benjamin Fundoianu - Piatra-Neamţ

Poate-ai rămas pe bancă să visezi
în toamnă
sufletul frunzelor care-a căzut
călcat de ploaie
Poate-ai rămas aici, cu umbreluţa
să numeri prundul
ori stropii tari de ploaie, ca atâtea
ciocuri de păsări
Nici tu nu ştii ce vrei, nici tu nu ştii
în toamnă
poate-ai rămas pe bancă să visezi
prundul şi ploaia
Poate-a crescut neliniştea în tine
nici tu nu ştii
şi ţipă ploaia-n tine, ţipă toamna
ţipă neliniştea
Cu fruntea-n mâini şi cotul pe genunchi
nu-ntoarce capul
Toamna-i în tine ca-ntr-un porumbar
de ziuă
Ascultă toamna! nu întoarce capul
şi nu privi
Stau lângă tine şi tu nu mă vezi
pe bancă.