Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Victor Eftimiu - Biografie


Naştere: 24 ianuarie 1889, Boboshtice, Albania
Deces: 27 noiembrie 1972

Victor Eftimiu a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor şi traducător român de origine megleno-română, respectiv membru al Academiei Române şi francmason român din perioada interbelică.

S-a născut la 24 ianuarie 1889 în Bobostita din Epir-Macedonia, fiu al unui negustor albanez. între anii 1895-1897 urmează primele clase elementare, în limba greacă, în comună natală. în 1897 vine pentru prima oară la Bucureşti, împreună cu tatăl sau, şi rămâne aici mai mulţi ani, începând să înveţe limba română.

Din 1905 îl găsim stabilit definitiv la Bucureşti, după ce mai petrecuse o vreme în ţinuturile natale, unde şi-a făcut şi studiile liceale. în 1905 editează revista „Speranţa, în paginile căreia îşi va publică şi prima poezie. Din 1908 editează, împreună cu Octavian Goga şi Ilarie Chendi, revista „ Ţară noastră. între anii 1909-1910 întreprinde o călătorie în Europa şi se stabileşte un timp la Paris; aici scrie piesă înşir-te mărgărite, care îl va face cunoscut şi-i va determina decisiv înclinarea către activitatea de dramaturg.

Între 1920 şi 1921 este director al Teatrului Naţional şi director general al teatrelor; conduce, dealtfel, cu intermitenţe, Naţionalul bucureştean, fiind un timp şi director al Teatrului din Cluj. în 1950 este ales membru al Academiei Române, are parte de numeroase premii şi distincţii de-a lungul prestigioasei sale cariere. Moare în Bucureşti la 27 noiembrie 1972.

A colaborat la ziarele şi revistele vremii, între care: Luceafărul (la care a şi debutat în 1904), Viaţă literară (1906), Ţară noastră. În 1932 primeşte Premiul Naţional pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române.

Victor Eftimiu ne-a lăsat o opera foarte vastă, de peste 100 de volume, rezultanta a unei exprimări în toate genurile literare.- scrie teatru, poezie, român, povestiri, memorialistică, realizează traduceri. Se reţine mai ales că dramaturg, cu cele peste patruzeci de piese de teatru de tematică şi formă variate: comedii, drame, feerii, basme dramatizate, de inspiraţie autohtonă sau alogenă, antică, medievală sau contemporană. Că poet se remarcă îndeosebi prin cultivarea sonetului, de cele mai multe ori caligrafiat cuminte-, este un bun contemporan cu vremea în care scrie, de aceea seducţia lirică apare, mai ales în ultimele sale creaţii poetice, copleşită de eveniment.

Volume de versuri:

Poemele singurătăţii, Orăştie, Editura S. Bomemisa, 1912;
Candele stinse, Bucureşti, Editura Flacăra, 1915;
Lebedele sacre, Craiova, Editura Samitca, 1920;
Odă limbei române, 1927;
Noaptea subterană, Bucureşti, Editura Universul, 1933;
13 Decembrie şi alte poeme, Bucureşti, E.S., 1947;
Odă limbei române, poezii 1906-1956,
E. S. P. L. A., 1957;
Soliile terestre. Bucureşti, E.T., 1961;
701 sonete, Bucureşti, E. P. L., 1966;
Cosmos, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971;
Omul, Bucureşti, Editura Eminescu, 1973

Poezia Mecca a apărut în volumul 701 sonete, Bucureşti, E.P.L., 1966.