Victor Eftimiu - Mecca
Drumeţ din cine ştie ce locuri depărtate,
În ochii lui albaştri purtând întreg seninul,
La porţile vrăjite s-opreşte pelerinul
Şi-ascultă largul vuiet ce vine din cetate.
S-opreşte şi ascultă, şi tremură străinul
De ce îl roade teamă şi inima îi bate
Acuma când ajuns-a la porţile visate?
De ce nu trece pragul cetăţii beduinul?
Să între?
Nu!
I-e frică
Oraşul poate-l minte
Şi nu-i cum îl visase în ceasurile sfinte,
Când îl ghicea, departe, dormind în somn de lună.
Se-ntoarce pelerinul pe unde-a fost sosit,
Pe când în depărtare amurgul îşi adună
Aripa-i uriaşă de vultur obosit.