Victor Eftimiu - Mama

Cât e de drag cuvântul sacru „mama"!
Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,
E lângă noi, în clipele supreme,
Din leagăn pan' la cea din urmă vamă.

Din veşnicii, ca focul unei steme, îşi flutură a dragostei maramă
Păstrează-i chipu-n aurită ramă
Şi de nimic, nicicând nu te mai teme!

Ocrotitoare-n oarba vijelie
Chiar umbra ei se schimbă în făclie,
Pe drumul drept menită să te poarte.

În faţă ei de-a pururi te prosternă!
Simbol duios al patriei, eternă,
Te leagănă de dincolo de moarte!