Benjamin Fundoianu - Cântece Simple: Mărior VI

Şi va veni o seară când voi pleca de-aici,
fără să ştiu prea bine unde mă duc şi nici
de vine putrezirea, sau încolţirea vine:
Tăcerea se va pune ca un pământ pe mine.
Ştiu, o să vii în seară ca de-obicei, s-aduci
pe tine umbra rece a frunzelor de nuci.
Vei înţelege-ndată că-s dus, din nemişcare,
la capul meu rămasă, ca-ntâia lumânare.
N-ai să întrebi pe nimeni de ce-ţi sunt de prisos
genunchii copţi, cerceii şi sufletul frumos.
Taci! Pentru noi privelişti se cer alte cuvinte,
Mai bine-n tine, surde, aducerile-aminte,
tumult. Dar ca un ţipăt într-însul: te iubesc-
şi aş iubi o piatră cu scrisul ovreiesc.
Toamna, în cimitirul urban din bariere,
pune tristeţea-n lespezi a stupilor cu miere,
şi în priviri, cârceii pământului rotund-

şi nu pot mai departe de moarte să m-ascund

1922