Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Vicor Eftimiu - Marea (sonet)


Neţărmuita mare se frământă,
Eternă pregătire de furtună.
Se-nalţă-n trombe, duduie, detună
Şi-n colcăit de spumă se-nvestmântă.

Şi-aşa, mereu, de mii de ani, nebună,
Cu însăşi ea luându-se la trântă,
Pe rând biruitoare şi înfrântă
Îşi macină neliniştea străbună.

Când toate dorm, extaze sau mânie,
A mării nesfârşită insomnie
Se potoleşte iar şi iar s-asmute.

Şi-n vreme ce se zbate fără pace,
O poartă-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.

(6 mai 1963)