Nu, Doamne. Nici mai, nici chiar, nici prea,
nici foarte. Și nici măcar Popescu. Nu. Nici măcar atît. Să stai, așa, și să
muncești la creșterea părului și-a unghiilor tale, să lucrezi la curgerea
boabelor de sudoare și, mai ales, la curgerea lacrimilor. Șiroi.
Numai să stai. Nemișcat. Și să-ți albească
părul pe-o singură parte. Arătînd răsăritul. Să-mi albească firele din cap din
cap doar pentru că m-au tras
înger-îngerașii Dumitale de ele, doar așa, că mi-au tras gîndurile de păr – nu
prea tare – cum tragi păpușile de sfori ca să se bucure copiii. Numai de asta
să-mi albească firele, Doamne. Arătînd mereu răsăritul.
Mie să-mi dai exact chipul care lipsește din
toate cartoanele alea pitorești, atractive, de-și bagă capul prin ele oamenii
la bîlci. Să fie ei, nu eu. Și nici măcar atît. Nici mai, nici chiar, nici
prea, nici foarte. Și nici măcar Popescu. Nu. Nici măcar atît.
Să nu mai scriu…. Să-mi publice așa, postum,
doar buletinul de identitate – în cinzeșcinci de mii de exemplare, ediție de
lux. Cu toate pozele de buletin din București, cu toate capetele lor amestecate
între ele. Așa, ca și cum ar fi un lemn de icoană gata pregătit să se picteze
icoana pe el.
Statuia mea de mult e gata. Și se va dezveli
doar după șapte ani de stat pe dedesubt, pe sub pămînt. Statuia asta
comemorativă. Pe dinăuntru. Scheletul. A fiecăruia și a tuturor. Oricînd în
poziție de drepți. Nu, Doamne. Nici mai, nici chiar, nici prea, nici foarte. Și
nici măcar Popescu. Nu. Nici măcar atît.
Să-mi dai acum numai un strop din liniștea ce
zace-n capul lui Alecsandri de la rotonda scriitorilor din Cișmigiu. Atît. Să
mai fumez, așa, o țigară, visînd că eu am fost modelul după care s-a desenat
acel schior rîzînd în soare, zburînd pe pante abrupte, survolînd munți întregi.
Modelul pentru acel schior desenat pe orice pachet de țigări „Bucegi”.
Da, Doamne. Să stau liniștit. Ca un azil de
bătrîni. Cu toții nemișcați. Aproape aliniați. Cu părul albindu-le numai pe-o
parte, cum crește mușchiul pe copaci. Dar arătînd răsăritul. Așa să mă prindă
întotdeauna sfîrșitul.
Nici mai, nici chiar, nici prea, nici foarte.
Și nici măcar