“ Iubite domnule Eminescu,
"Şi scrisoarea d-tale către mine şi scrisoarea de mai înainte către
Chibici le-am cetit eu cu familia mea şi cu toţi amicii d-tale cu o nespusă
bucurie. Căci ne-a fost dovada sigură despre deplina d-tale însănătoşire. Nu te
mira că-ţi vorbesc mai întâi de bucurie, deşi amândouă scrisorile sunt triste
şi concepute sub un fel de „deprimare a moralului”cum ar zice galomanii noştri.
Căci eu cred că tristeţea d-tale e trecătoare şi, desigur, neântemeiată, pentru
noi rămâne bucuria curată. Vezi, d-le Eminescu, diagnoza stării d-tale trecute
este astăzi cu putinţă şi este absolut favorabilă. Se vede că din cauza
căldurilor mari ce erau pe la noi în iunie 1883 d-ta ai început să suferi
de o meningită sau inflamaţie a pieliţei creierilor, mai întâi acută apoi
cronică, din care cauză ai avut un delir continuu de peste cinci luni, până
când s-a terminat procesul inflamaţiei. În tot timpul acestui vis îndelungat
ai fost de o veselie exuberantă, încât e păcat că nu ai păstrat nici o
aducere- aminte a trecutului imediat… Ei acum ai ieşit din vis precum
trebuia să ieşi, şi ţi-ai ridicat conştiinţa.
De aici nu poţi lua motiv pentru atâta greutate sufletească, cu tot
pesimismul d-tale. Nici griji materiale nu trebuie să ai. În privinţa aceasta
iată cum stau lucrurile. Chibici pleacă poimâine, duminică la Viena şi va fi
dar luni 4 oare la d-ta, în Ober-Dobling, precum ţi-am telegrafiat, alaltăieri.
El vine, pentru ca în înţelegere cu dr. Obersteiner şi după sfatul lui să
te scoată din institut şi să facă împreună cu d-ta o excursiune de vreo 6
săptămâni spre sudul Alpilor, poate până la Venezia , Padua sau Florenţa. Are
mijloace băneşti pentru aceasta precum- se- nţelege- pentru împrospătarea
garderobei d-tale care va fi stat şi ea ca în vis în aceste 7 luni.
După aceasta dacă nu va fi indicată vreo cură la băi la Hall de ex. – vă
întoarceţi împreună în ţară, unde trebuie să te mai odihneşti câteva luni
pentru a te întrema fiziceşte deplin. Theodor Rosetti te invită să petreci
aceste luni la moşia Soleşti, unde îţi va pregăti primirea în modul cum vei
dori d-ta.
După aceasta, aşadar, pe la august,în urma intervenirii reginei (Carmen
Sylva) care îţi poartă cel mai sincer interes, vei fi numit în vreo funcţie ,
care să-ţi convină, de ex. bibliotecar al Universităţii. De aici, înţelegi că
despre vreo îngrijire pentru existenţa d-tale materială şi viitor nu poate fi
vorba.
De vreai să ştii cu ce mijloace eşti susţinut deocamdată! Bine, domnule
Eminescu, suntem noi aşa de străini unii de alţii? Nu ştii d-ta iubirea şi(
dacă-mi dai voie să întrebuinţez exact, deşi este tare) admiraţia adeseori
entuziastă ce am eu şi tot cercul nostru literar pentru d-ta, pentru poeziile
d-tale, pentru toată lucrarea d-tale literară şi politică? Dar a fost o
adevărată explozie de iubire cu cari noi toţi prietenii d-tale (şi nu numai
aceştia)am contribuit pentru puţinele trebuinţe materiale ce le reclamă
situaţia. Şi n-ai fi fost şi d-ta tot aşa din mult-puţinul ce l-ai fi avut când
ar fi fost vorba de orice amic, necum un amic de valoarea d-tale? Acum trebuie
să mai ştii că volumul de poezii de ţi l-am publicat la Socec, după îndemnul
meu în decembrie anul trecut, a avut cel mai mare succes, aşa încât Socec stă
încă uimit. În aceste 7 săptămâni de la apariţia lui, s-au vândut 700 de
exemplare, o mie este toată ediţia şi de pe acum trebuie să te gândeşti la
ediţia doua, care va fi reclamată pe la toamnă şi în care vei putea face toate
îndreptările ce le crezi de cuviinţă.
Poeziile d-tale sunt astăzi citite de toate cocoanele, de la Palat până la
mahala la Tichileşti, şi la întoarcere în ţară te vei trezi cel mai popular
scriitor al României….Aşa cum este, dar tot nu este rău când te simţi primit cu
atâta iubire de compatrioţii tăi.
Aşadar, fii fără griji, redobândeşte acea filozofie ce o aveai întotdeauna,
adaugă-ţi ceva veselie şi petrece în excursia prin frumoasa Italie şi la
întoarcere mai încălzeşte-ne mintea şi inima cu o rază din geniul d-tale
poetic, care este şi va rămâne cea mai înaltă încorporare a inteligenţei române.
La revedere, cu bine şi o caldă strângere de mână de la toţi prietenii mai
ales de la al d-tale
T.Maiorescu
10/22 febr.1884
(Din volumul, Iacob Negruzzi, Amintiri din "Junimea" ,
Editura Minerva, 1970)