Membrană-nfrigurată, sclipind în nesfârșit,
Grăbite aripi albe sub cer a oglindit;
Cercând în van amarii săi stropi sub val
a-nchide
Șuierător respiră iar buzele-i lichide.
În resemnări de-o clipă ori în fierbinți
porniri
Se strâng ațâțătoare și se întind subțiri,
Răspund cu glas de unde luminii ce
se-ascunde
Sub bolțile din zare suave și rotunde.
Pășim tăcuți- vorbește în locul nostru
marea,
Amețitor murmură foșnindu-și val de val,
Pe față îți răsfrânge, verzuie, scăparea
Și-n pletele-ți sărate cu luciu mineral.
Ni-s degetele strânse, fierbinți,
parcă-ncâlcite
În alge nevăzute și ochii ni-s măriți;
Trăim minunea mării ce voci adânci trimite
Sub repezile zboruri de pescăruși grăbiți.
(Din vol. Nicolae Labiș, Editura Minerva, București,
1987)
