Cum
dragostea de tine mă vrea de veci sonor,
Melodios,
din creștet până-n tălpi, mă ține
Mereu între
fiole și alambicuri pline,
Cu sucuri de
cuvinte, miresme tari de dor,
Plecat peste
esențe, cu tainice șoptiri,
Să migălesc
cerescul venin în lacrimi acre,
Și-n cumpăna
de aur a sunetelor sacre
Să aflu
elixirul râvnitei nemuriri...
Fierb muzici
mari de sfere în magicele scule
Se
rânduiește-n zodii tot clocotul de hău...
Și e aproape
gata...Dar albelor formule
Le mai
lipsesc silabe: rostesc numele tău:
Închis, fără
de moarte, doar într-un singur vers
M-a sărutat
pe gură întregul Univers
Duminică 30
septembrie 1956
