Livada
s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strâng
lacrimi de văpaie:
licurici.
Pe-o
coastă-n vreji de nouri
creşte luna.
Mâni
tomnatice întinde noaptea mea spre tine
şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ţi-adun în inimă surâsul.
Gura ta e strugure-ngheţat.
Numai
marginea subţire-a lunii
ar mai fi aşa de rece
-
de-aş putea să i-o sărut –
ca buza ta.
Îmi
eşti aproape.
Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.
