Spre
soare râd!
Eu
nu-mi am inima în cap,
nici
creieri n-am în inimă.
Sunt
beat de lume şi-s păgân!
Dar
oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr-de căldura răului?
Şi-ar
înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un
eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De
unde-şi are raiul
- lumina?- Ştiu: îl luminează iadul
cu
flăcările lui!
