Petru Creţia -Tu dulce-neagră
Tu dulce-neagră, furios amară
Esenţă
Care bântui arborii şi
gândul,
Făcând şi desfăcând gânduri
şi lumi,
Iluminând pe dinlăuntru
pătimirea
Şi sfâşiind fragila
rezistenţă
A clipelor chemate să se ducă
Şi să urce
În alt timp.
Ţie, trecere şi stavilă, ar
trebui să-ţi dăm
Un nume
Pe care iadul fiinţei să nu-l
ştie.
