Produs
al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pământeşti stihii,
aşa
credea-nţeleptul din Efes.
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare
zi,
din aburii fosforescenţi care din mare ies.
Ştiu că iubita mea-i aşa, pe care o slăvesc.
Mereu
e alta, alta e, tot alta,
ca
soarele antic, un rod al fiecărei dimineţi.
S-alcătuieşte din lumini pe care nu le-nveţi,
se
înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.
Făptură
fără ieri, întruchipată iar şi iar,
în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereţi
îmi
este dat, până la capătul acestei vieţi,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.
